FINALUL unui CAPITOL care mi-a schimbat VIAȚA! 18 ani într-o ZI

Video Description

Acum o săptămână aveam emoții mari. Din acelea care nu te lasă să respiri până la capăt și, ciudat, nu lucrurile mari mă țineau pe linia de plutire, ci detaliile: un mesaj scurt, un telefon venit la timp, o îmbrățișare care nu spunea nimic, dar îți spunea tot. Din ele îmi strângeam energia pentru o zi despre care știam că va fi grea. Filmul pe care îl veți vedea este povestea acelei zile. Așa cum s-a văzut din afară prin ochii prietenilor mei. L-am făcut public dintr-un motiv simplu: recunoștința. Pentru echipa mea, pentru oamenii cu care am lucrat, pentru dragostea și grija pe care le-am primit dincolo de orice fișă de post, dincolo de orice task profesional. Pentru felul în care m-au ajutat să cresc. Ca om. Mai mult decât mi-am dat seama, la vremea respectivă. E greu să cuprinzi în câteva minute optsprezece ani. Optsprezece ani în care echipa și toți oamenii care înseamnă PRO TV au fost lângă mine. Lângă noi. Lângă familia mea. Un live e ca viața. Se trăiește fără plasă de siguranță, iar reușita nu vine dintr-un singur om, ci din calitatea oamenilor care te prind din zbor, clipă de clipă, fără să facă zgomot despre asta. PRO TV mi-a oferit exact acest lucru, prin zecile de colegi care au fosti acolo, zi de zi. Am învățat că performanța nu se face niciodată singur, ci în echipe. Cu oameni care au caracter, etică, dorința reală de a fi mai buni decât au fost ieri. Asta am găsit aici. Și asta am învățat, în fiecare zi, la PRO TV-televiziunea pe care o voi iubi mereu pentru tot ce a pus în viața mea. Prețuiesc enorm tot ce am trăit alături de colegii mei. Din redacție, din platou, din departamentele pe care publicul nu le vede niciodată. Alături de invitați. Alături de oameni care au făcut ca fiecare zi să fie posibilă. Oricât de grele au fost ultimele săptămâni, ele au fost, în același timp, frumoase. Prin dragostea pe care am primit-o, prin felul în care spectatorii m-au îmbrățișat, chiar și de la distanță, chiar și virtual, la final. Am simțit fiecare gând bun. Fiecare mesaj. Fiecare strângere de inimă care venea spre mine. Și toate mi-au dat, pe dinăuntru, niște aripi. Dorința de a face, de acum înainte, și mai multe lucruri care să lase lumea un pic mai bună decât am găsit-o. Fie și printr-un zâmbet provocat cuiva acasă, printr-o amintire retrăită sau printr-un răspuns la o întrebare pe care nimeni nu a avut curajul să o rostească. Mai am un „mulțumesc” important pentru colegii mei. Fără să își propună, le-au arătat copiilor mei, prin propriul exemplu, că munca făcută cu drag, lângă oamenii pe care îi respecți, poate crea o familie care durează ani și care bate orice clasament al vieții. Iar ai mei, care erau îngrijorați, pentru că necunoscutul sperie, au văzut, încă o dată, că „iubirea vindecă totul”, așa cum spune, mereu, iubirea mea Andra. Vă invit să vă uitați la acest film. Douăzeci și trei de minute dintr-o viață nefiltrată. Din emoțiile unei echipe pe care o pot numi, fără exagerare, magică. Din emoțiile familiei mele atunci când camera nu mai e pornită. Din dorințele celor mici. Din liniștea și iubirea Andrei. Vă mulțumesc din inimă. 🤍 P.S. Și astăzi am emoții când scriu aceste rânduri. Și da, i-am luat pe copii de la școală aproape toată săptămâna. Așa cum și-au dorit, de când au început școala.